Kristinarestea’s Weblog

gata! gata! gata!

Si acum ce?

Bar cărămiziu de Cluj şi candelabru de fier forjat. Meci. Ultimul

Momente de solidaritate şi reacţii concertate ale suporterilor cu bere, de-a lungul partidei:

- jocul lui Bănel Nicoliţă: “sala” atacă, deloc politically correct, jucătorul la arborele genealogic 

- se ghiceşte destul de clar (după mimică, fiindcă de auzit nu se aude) o înjurătură a lui Contra: “sala” râde hăhăit. Şi aplaudă

- Chivu primeşte cartonaş galben. Reacţia comentatorului: “Chivu nu mai poate juca în următorul meci, dacă România se califică”. “Sala” râde (trist, cu ciudă, nervi şi superioritate) la “ridicolul” afirmaţiei făcute cu vreo 15 min înainte de finalul partidei. “Sala” a renunţat

- Al doilea gol Olanda: “sala” aplaudă. Bravo, Olanda! Ceva în genul “Ne-o meritam. Ai noştri nu sunt în stare de mai mult. Bravo, Olanda!”

În oraşul acesta mic se aşteaptă juma’ de oră după taxiuri. Mai stai şi la o cafea în bar de fite până să prinzi o maşină. De unde au apărut (să fie cu ocazia meciului?) în centrul oraşului toate decapotabilele negre cu drapele, maşinile sport galbene sau argintii ce trec zgomotos peste trecerile de pietoni? Puştii primei generaţii de parveniţi de după 1990…

“Vă iubim! Avem echipă, avem valoare”, se mai aude pe stradă. Deci mai sunt şi alte tipuri de reacţii de suporteri. Dar aceştia nu sunt cei cu bere, sunt cei de după bere…

Hai să spunem o povestioară:

A fost o dată ca niciodată…

Omul de afaceri Arpad Paszkany vrea ca al doilea turn de la Sigma să fie mai înalt decât primul. Primul va avea 27 de etaje, în conformitate cu avizul Autorităţii Aeronautice care s-a declarat de acord cu 90 m înălţime. Şi o serie lungă de discuţii: ce a căutat viceprimarul la Bucureşti să se intereseze de dezvoltarea Aeroportului şi cum influenţează asta proiecte imobiliare, există avizul AACR sau nu? e consultativ sau definitiv? 3S+P+35 sau 27 de etaje? 

Poveste veche. O amintesc pentru context

Cu ocazia inaugurării Cartierului Tineretului, Paszkany dă câteva detalii despre planurile pentru următoarele proiecte aflate în pregătire.

“Cum o să faceţi al doilea turn (T2) mai înalt decât primul (T1), în condiţiile în care şi pentru T1 au existat limitări?” (şi numeroase discuţii şi comentarii pe marginea avizelor)

Răspunsul lui Paszkany: se mai schimbă regimul politic, mai pleacă cei care se opuneau, în opinia sa, anumitor investiţii (ale sale, în speţă). E, cred, inutil, să amintesc conflictul dintre Paszkany şi FOSTUL preşedinte CJ, Marius Nicoară. La fel de inutil să amintesc implicarea şi rolul CJ în dezvoltarea Aeroportului (da: acelaşi aeroport care impune restricţii de înălţime).

Dar aceste “obstacole politice” dispar, eventual, după încă patru ani de mandat, dau şi eu replica, cu naivitate, gândindu-mă la faptul că Nicoară îşi poate asocia nişte realizări (chiar şi la nivel de imagine), iar contracandidatul său Tişe… dar mai bine să nu intru şi eu acum, aici în detalii pe tema asta.

Răspunsul lui Paszkany? Reamintesc: asta se întâmpla vineri, 30 mai

“Nicoară? De luni pleacă” (răspuns din memorie) 

Avea dreptate. Şi vineri 30 mai zâmbeam ironic, neîncrezător şi oarecum condescendent la o astfel de afirmaţie făcută pe tonul cel mai sigur cu putinţă; zâmbeam, adică, la fel cum ar fi făcut-o mulţi alţii la auzul unei astfel de păreri. (Ştiţi emoticon-ul acela cu o sprânceană ridicată? adăugaţi-i şi un zâmbet!)

Unii se aşteptau la ceea ce mulţi au aflat cu surpriză abia după primele exit poll-uri

Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi… Unii

Din acest măreţ moment, blog-ul meu şi-a îndeplinit scopul. Iată şi tema care i-a determinat apariţa în blogosferă.

Mulţumim pentru atenţia pe care ne-aţi acordat-o!

Festival. Festivalul Internaţional de Film Transilvania. A început TIFF, sub brand 007 la a şaptea ediţie. Ieri. Aşa că, pentru câteva zile, o să auzim la Cluj vorbindu-se în limbi străine pe străzi (şi în cafenele, restaurante, cluburi, hoteluri), o să vedem oameni cu badge-uri şi cu AperiTIFF (revista festivalului), poate o să zărim şi câte o celebritate (în alt sens decât VIP hollywoodian, desigur). Şi vom putea vedea filme. Vreo 200

Indiferent de cât de mult se va vorbi de Cluj şi de aici înainte ca “inimă a Transilvaniei” (în diverse variante ce mai conţin şi cuvântul “capitală”), de brandul universitar al Clujului, de centrul medical Cluj etc, eu voi contiuna să cred că TIFF este singurul eveniment (cel puţin deocamdată) ce scoate oraşul acesta în lume. Şi, foarte important, asta nu se datorează în mod deosebit niciunei administraţii, nici suportului necondiţionat al vreunui sponsor, ci unei echipe de entuziaşti care au ştiut să facă un lucru deştept, ce a luat amploare de la an la an - organizatorii TIFF, în frunte cu Tudor Giurgiu şi Mihai Chirilov.

Că vorbeam de sponsori: singurii oameni de afaceri cărora le-au fost precizate numele pe scenă în seara deschiderii de la TIFF cu mulţumiri pentru sprijin au fost un ieşean, Iulian Dascălu, şi un bucureştean, Dan Ioan Popp, ambii cu businessuri de zeci de milioane la Cluj (asta dacă nu cumva îl clasificăm şi pe preşedintele Consiliului Judeţean Marius Nicoară la categoria asta). Spune şi asta ceva despre sprijinul comunităţii de business din Cluj pentru un festival care susţine oraşul, îl face vizibil şi atrage şi alţi turişti/vizitatori în afară de cei de afaceri. Ca să nu fiu incorectă, trebuie să menţionez că sunt şi câteva companii clujene ce apar pe lista sponsorilor TIFF.

Vorbim de un oraş pe care, cum zicea un manager de hotel clujean, cei de aici, cu ridicolă mândrie locală, îl cred foarte important (doar nedreptăţile soartei îl mai ţin pe loc, altfel el ar merita soarta Vienei sau “măcar” a Parisului), dar despre care în realitate nu se ştie mai nimic în afară. Şi în aceste condiţii, sprijinul din partea oamenilor de afaceri de aici pentru a susţine şi creşte un festival valoros nu doar ca manifestare în sine, ci şi ca beneficii (inclusiv economice) pentru Cluj nu este nici pe departe pe măsura efortului depus de cei din spatele lui pentru a-l organiza. Dar, de ce am face asta, până la urmă? Clujul e oricum “inima Ardealului” şi, în devenire, ”Capitala economică a României”. Iar TIFF rămâne oricum la Cluj.

PS: TIFF a început cu un scurtmetraj la care s-a râs (Fatza galbenă care râde, după scenariul lui Doru Lupeanu) şi cu un film (Funny Games) la care s-a ieşit din sală. Cred că torturile fizice şi psihice şi cei doi psihopaţi cu mănuşi albe nu au fost gustate de toţi cei de la Cinema Republica. Cred că, după ce am văzut filmul acesta, nici mie nu mai îmi plac jucătorii de golf (cei care au văzut Funny Games ştiu de ce) 

Cred că nu există momente în care să te simti mai student decât atunci când stai pe holurile facultăţii în aşteptarea vreunui examen. Şi azi am avut 3 sau 4 ore de aşa ceva! nu mai ştiu dacă 3 sau 4 fiindcă de la un punct încolo deja nu mai contează.

Examen Tv - 26 mai - ora 9

Luni, ora 9.03 (după ceasul unuia dintre telefoane; oricum, e setat înainte): vreo 4-5 oameni pe hol, pe scări, în faţa sălii de examen

Atâţia suntem? excelent! o să terminăm repede! “Nuuuuuuuuu… deja a intrat o tură! nu mai e loc în sală. Noi, ăştia fără prezenţe tre’ să mai stăm”

Şi ce se întâmplă?

“Cică se dă şi teorie. I-a întrebat pe ăia ce e rola B”

?! ?! ?!

9.20: începe să se adune lume

“Se dă şi teorie. A întrebat ce e rola B”, sunt anununţaţi şi nou-veniţii…

?! ?! ?!

“Bă, tu ai învăţat?”

“Ce, măi? eu credeam că teoria e opţională”

“Deci există ceva curs?”

Păi da, cam exista.. numai că un curs pe care acelaşi profesor îl predase la o altă ”materie”, pe care numai unii o susţinuseră într-un semestru trecut, se pare

Începe să iasă lume din sala din care vin veşti tot mai îngrijorătoare: ce e decupajul? Ce e cu “Ritmul interior şi exterior al imaginii?” şi, desigur, inevitabilul “Ce e rola B?”

La fiecare ieşire: “Bă, ce ţi-o dat?”

Mai iese câte un coleg din sala de examen, mai intră câte unul dintre cei de pe hol… mai merge un altul până la secretariat, la o cafea afară, la o ţigară (sau mai multe) în baie…

Aflăm lucruri noi de la cei ce revin din examen: cică scara Richter nu are grade. La Tv dezastrele se măsoară în efecte… morţi, distrugeri, ălea, ălea… “Deci spunem “A avut loc un cutremur de 200.000 de morţi, 1000 de case distruse etc”" :)) (să fie clar: nu râdem de subiectul ştirii, ci numai de formulare) 

Subiect: “ştire pe imagine”

Răspuns corect, sugerat de profesor: “măgăruşul ştirii”

Concluzie: eu am aflat azi că liderul opoziţiei din Zimbabwe e Morgan Tsvangirai (da: am avut de transfomat ştiri de agenţie în ştiri Tv)

Deci: ce e rola B?

Asta ne-am întrebat şi noi vreo 4 ore…

M-a intristat un spot Tv aparut de ceva vreme pe ecrane - cică marmota nu mai trebuie să învelească ciocolata în staniol, datorită (sau din cauza?) noilor ambalaje care nu mai au… staniol! Cu alte cuvine - s-a dus obiectul muncii! Si atunci, ma intreb, ce se intâmplă cu marmota.? În spotul actual văd că încă mai apare, dar acesta e probabil doar ca să ne explice de ce în următoarea reclamă la Milka vom vedea numai urşi şi vaca mov. Deci, pe lângă faptul că nu mai are de lucru cu învelitul ciocolatei în staniol, marmota nu va mai avea (foarte probabil) nici de muncă în industria show-bizului. Şi va fi uitată!!!

Eu zic că marmota Milka nu trebuie uitată. Oricum, ea este cea care i-a învăţat pe mulţi tineri pe vremea când încă eram în liceu ce e de fapt o MARMOTĂ.

“În regiunea X trăiesc mamiferele … şi marmotele”, ne zicea profesorul de geografie vorbind despre nici nu mai ştiu ce regiune de pe Glob (probabil de Alpi, că reclama aşa zice)

“Ce-s ălea marmote?”, întreabă cineva din clasă

“Sunt ălea care învelesc ciocolata în staniol”, explică un coleg inspirat

Aşadar: să nu uităm marmotele! Nu după ce au învelit atâta vreme ciocolata în staniol!

Oare sindicatul marmotelor nu reacţionează la intervenţia ăstora în modul de ambalare a ciocolatei?

După-amiază calmă de duminică. Prea liniştită, poate, fiindcă dintr-o dată răbufneşte din străfundul nemulţumirii populare un puternic: “Nu mai merge şmecheria”.

?!

Nu, nu e conştiinţa mea încărcată, nu e nici îngeraşul de pe umărul drept care îmi zice că prea am tras chiulul azi (pentru ieri oricum sunt iertată; De! nu faci în fiecare zi 23 de ani ;P)

Atunci?

Mecanicii din faţa blocului îşi “tunează” (repară, spală etc) Loganurile. Iar Loganurile au radio, au boxe, au gadget-uri, au… au… au MANELE!!! Să ne trăiască! Să fie primite!

Şi glasul raţiunii continuă cu un sfâşietor

“De ce mă amăăăăgeşti?”… frânturi indescifrabile (poate au dat mai încet)… “Ascultă lacriiimaaa!”

La acest ultim îndemn deja “aud cum creşte iarba”. Şi mă ridic să închid geamul. Nu mă pot gândi la atât de multe îndemnuri într-o singură după-amiază de duminică   

Se discuta de ceva vreme despre felul in care se desfăşoară comunicarea de campanie electorala prin Bucuresti. Şi nu se discută de bine (vezi blog Pavel Lucescu, de ex). N-am avut ocazia să văd ce se întâmplă în capitală, dar la Cluj e jale. Sau cel puţin aşa mi se pare mie. Să facem şi noi o scurtă trecere în revistă -afişe lipite strâmb pe panouri obosite, candidati cu expresii tâmpe, cu figuri de urşi bătuţi sau de entuziaşti fără motiv. Nu am văzut nici un pic de imaginaţie, nici un strop de originalitate. Sloganele sunt clişee, mesajele (oare să le numesc “mesaje”?) sunt seci şi ideile generale. Actualul primar Emil Boc lasă “faptele să vorbească”, preşedintele în exerciţiu al CJ, Marius Nicoară, mizează pe “maturitate”, Ionuţ Ţene cel verde al PNG “vine de la primărie” (?! oare foloseşte sloganul acesta fiindcă este Inspector superior la Biroul Învăţământ, Cultură, Culte şi Societate Civilă din Primăria Capitalei Cluj? acesta să fie marea lui experienţă în administraţie pe baza căreia ar trebui să îl voteze clujenii?). A! mai e un anume Horea Dan care are în spate un buldozer şi vrea să facă ceva curăţenie în oraş, se pare. Ce-i drept, mi s-a părut cam dubios un afiş la o companie de construcţii în care să apară un individ în costum şi echipat cu o cască galbenă, dar tot mi-a luat câteva secunde să îmi dau seama că e vorba de fapt de un afiş de campanie electorală. Şi să nu uit sloganul PSD - “Mai bine pentru cei mulţi” pe fond roşu. Asta e tot ce se poate? Unde sunt echipele de “creativi”? Şi m-am referit doar la partea vizuală, la nişte afişe. Cu siguranţă nu mai există acelaşi interes şi nici condiţiile din 2004 care să ne facă să stăm la coadă la cantina din complexul studenţesc Haşdeu ca să votăm “schimbarea” (prietenii ştiu ce zic), dar puteau totuşi să se străduiască ceva mai mult… De fapt, tocmai fiindcă lumea e plictisită de politică staff-urile de campanie ar fi putut să se străduiască să vină cu ceva isteţ şi inteligent ca să scoată lumea din amorţeală. Repet: vorbesc strict de campania de comunicare, nu de oameni, nu de programe, nu de corectitudinea candidaţilor. Mă refer doar la ceea ce înseamnă creativitate într-o campanie de comunicare. Sau oare să nu fi avut “creativii” material de lucru?

PS: tocmai aud afară romanţe cântate de Aurel Tămaş pentru campanie :(( Altă strategie genială!

M-am gandit sa mă apuc să citesc ceva pentru licenţă. Şi dup-aia m-am gândit ceva mai bine şi am început să caut altceva de făcut… De exemplu ceva de făcut în vară, dacă trece licenţa asta cu bine

Barcelona? Mda.. neaparat. Nu ştiu exact de unde mi-a venit fixatia asta sau din cauza cui, oricum Gaudi are multe de-a face cu ea. Aş fi vrut Dubai, dar mai am până ca destinaţia asta să fie una viabilă pentru mine :)) Aş fi vrut Dubai de când am văzut prima dată la Megastructures cum s-au construit insulele şi Burj al Arab. Aş fi vrut Dubai fiindcă pe urmă am aflat că acolo sunt 25% din macarelele din lume şi era ok să le văd şi eu. Unii dintre cei care se pricep la dezvoltare zic că ce se întâmplă acolo e nesustenabil.. nu ştiu, dar aş fi vrut să văd cum arată înainte să dispară.. http://www.dubai-architecture.info/DUB-GAL1.htm

Făcusem la un moment dat un top cu destinaţii şi ieşise: 1. Barcelona, 2. Dubai, 3. Londra. Cine mai are un top?

Fiindcă, oricât de mult s-ar construi în Cluj (mult, dezordonat, aiurea şi fără studii de piaţă făcute în prealabil, în principiu), există alţii care fac mai mult şi alţii care respectă ceea ce au deja. Aşa că… aş vrea să îmi pregătesc bagajul (în vară). Şi să fac poze pe care să le pun p-ormă pe blog